Am plecat cu trenul din Viena catre Budapesta, intr-o zi ploioasa, cu speranta ca Budapesta se afla scaldata sub razele soarelui. Nu m-am inselat in privinta soarelui, insa, cu siguranta m-am inselat in multe alte privinte.

Primul pas in gara, prima impresie. Un taximetrist foarte insistent, aproape  violent, s-a oferit sa ne duca la hotel. Mi-am adus aminte de Tunisia. Doar acolo am mai vazut oameni atat de „insistenti” … e adevarat, aia insistau sa ne vanda marijuana… astia in schimb, insistau sa ne jecmaneasca cu o banala cursa de taxi.

Ne-am dus la metrou, avad in vedere ca stiam foarte clar unde vrem sa ajungem. La metrou surpriza: ca sa schimbi linia de metrou trebuia sa cumperi alt bilet. Nu are sens sa povestesc despre vagoanele metroului, insa, are sens sa spun ca am remarcat un miros persistent de transpirate in toate cele 3 zilecat am stat in Budapesta.

Hotelul… un vis… un vis urat. Un Ibis de 3 stele, care arata ca o cocina de 2 stele, iar camerele de fumatori ca niste grajduri ordinare. Ca sa scapam de prima impresie, care era una detsul de generalizata in grupul nostru, am iesit afara, la o carciuma, undeva pe Vaci Utca. O carciuma faina altminteri, unde doua dudui foarte durdulii au cantat o semiopereta si au dansat pret de vreo ora. Nu ma intreba de preturi ca nu vrei sa le stii. Preturile … muuult mai mari decat in Viena la o carciuma buna in zona Stephansplaz (zona centrala). In Viena, un snitel vienez de vitel costa cam 18 euro, in timp ce o portie de ficat de gasca in zona Vaci Utca era aprox 28 euro. Cam mare distanta, nu? De ce am ales cele doua feluri de mancare? pentru ca fiecare dintre cele doua reprezinta un specific culinar pentru Austria, respectiv Ungaria.

In alta zi, o sa-ti povestesc despre podurile peste Dunare si despre faleza. Nu merita sa le amestec aici. M-au impresionat, m-au cucerit… sunt cu o mie de ani inantea nostra. Nu are sens sa ne prefacem ca nu e asa.  Prefer insa Viena din cel putin un milion de motive. Te las sa le descoperi si tu.