S-a dus dracu’ tot optimsmul meu

In fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc, sper in inconstiet, sa nu se fi intamplat ziua de ieri si sa nu mai bat un cui in ingroparea obsteasca a optimismului. Ma doare din ce in ce mai mult fiecare mizerie pe care o inghit cu stoicism national de la toate institutiile publice cu care intru in contact. Ma doare toata povestea cu OPCP-ul si faptul ca oamenii aia de acolo, nu inteleg ce inseamna un contract de finantare, nu citesc si desigur, nu respecta contractul de finantare.

Nu au invatat si nici nu au aflat ca un contract potrivit codului civil este bilateral, este cu drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti etc… pare ca e contractul lor la care noi strigam „ura” si zicem bogdaproste ca ne da conashu banu de la UE.

Nu au invatat ca regula nu se schimba dupa ce meciul s-a incheiat. Adica la finalul meciului scorul era 0-0 ca ambii parteneri isi indeplineau obligatiile si beneficiau de drepturi, iar la ceva vreme dupa ce a batut gongul, afli ca scorul de fapt este 0-1 pentru tine si ca ai fost depunctat pe motiv ca esti imbracat in blugi… sau ca ai batic pe cap… ma rog, ce conteaza?

Unii ma incurajeaza si-mi spun ca se poate si mai rau, insa eu m-am saturat sa tot aud asta, ca o aud si o testez pe pielea mea aproape zilnic; pe mine ma intereseaza sa vad ca oamenii inzestrati cu acea inteligenta minima sau cum o fi, care ne face sa fim altfel decat salbaticiunile stepei, vor fi capabili sa se poarte ca atare si anume sa invete ce inseamna respectul, argumentarea logica, comunicarea si tot asa… Dar, ce e foarte trist e faptul ca ‘ai de sus, de-acolo din turnuletul de fildes au senzatia ca a urla, a impune cu mana de fier, a schimba regula jocului in fiecare moment si daca se poate atunci cand te astepti mai putin si cand sper ca s-au mai luminat, ar fi o solutie…. Ei bine, o fi solutie pentru jivinele stepei, nu si pentru oameni.