Dor de primavara

Mi-e un dor nebun de primavara, de frunzele verde crud ale copacilor, de soarele cald si linistitor al lunii mai. Ma uitam astazi la stiri sau retrospectiva sau ce o fi fost… ma uitam la femeia aia care prezenta stirile (Alesandra Stoicescu) si nu-mi venea sa cred ca poate avea atata incrancenare in privire, in voce, in tremuratul specific al buzei superioare…

Oamenii uita sa iubeasca, sa fie buni, sa fie calzi, sa se lase cuceriti de o raza de soare, de o plimbare simpla prin parc, de lucruri simple si linistitoare. Nu mai putem sa ne bucuram si vom ajunge niste robotei care nu vad decat ce se intampla la job, cu cat este alimentat cardul la sfarsit de luna si cam atat.

Mi-e dor de cerul instelat al lunii iulie, de vanticelul cald al lunii mai, de linistea adolsescentei, de momentele de odihna si relaxare totala, de serile de vara cand jucam jocurile copilaresti de la 14 ani. Ce pacat, ca toate se duc si nu ramai decat cu nostalgii… de altfel, nostalgii frumoase, dragi si fara pret.

In luna mai o sa renasc din nou 🙂