M-am hotarat sa nu mai calatoresc cu mijloacele de transport in comun

E posibil sa hotarasti si tu asta si te salut. Mi se pare o hotarare inteleapta si care mai mult, imi dovedeste ca ai respect fata de tine, daca nu mai vrei sa urci vreodata in mijloacele de transport in comun, cel putin in cele din Bucuresti.

Hai sa-ti zic de ce nu mai vreau sa merg cu mijloacele de transport in comun. Zilele trecute, ma urc si eu ca orice cetatean, intr-un metrou, doar pentru cateva statii. Am mai facut-o si nu-mi imaginam ca integritatea mea va fi serios afectata. Am avut parte de 3 categorii de deceptii vizuale si organice (in sensul in care nu te mai poti abtine si-ti vine sa vomiti pe unde te afli).

Langa mine, la prima statie dupa ce am urcat, se intinde sa se prinda de bara, o tanti (sau „doamna”) disperata, de vreun metru si 50 si ceva de centimetri insa cu multe kile de sunca, osanza etc si imbracta in ce crezi? Desigur, intr-un maiou foarte stramtut pe dumneaei, astfel incat valurile de osanza sa poata cadea in falduri peste cusatura petecului de carpa care ii acoperea ceva-ceva din slanina. Mi-am zis, asta e, femeile nu mai au oglinzi acasa si am incercat sa-mi ocrotesc privirea de vulgaritatea imaginii. Cand sa fug de asta, insa, dau peste alta. O duduita de vreo 16-17 ani si ea tot cu maiou, slaba altminteri, insa cu bretele sutienului alb mai jegoase decat tenesii unuia care a jucat fotbal 10 ore prin noroi.  Hotarat mi-am zis ca e ziua mea proasta, ca nu am noroc, ca asta-i viata sau ca, pur si simplu fatucile din ziua de azi prefera sa dea cu bidineaua pe ochi decat sa-si spele carpele pe care si le agata de ele.

Dar ce sa vezi, tot ferindu-mi privirea de astea doua,  dau peste tac-su lor, in sensul de imagine scabroasa. Mai la dreapta mea, doi amorezi libidinosi se lingeau plescaind scarbos si aratandu-si organele (adica limba ei si limba lui).  Si s-au linsa plescaind fericiti si nestingheriti pana au coborat… iar eu ma intrebam impietrita daca libidinosii astia au de gand sa se si dezbrace, ca sa fie naibii un tablou complet.

Cum mama naibii sa nu vomiti ce ai mancat alaltaieri?

Budapesta – un oras al contrastelor

Am plecat cu trenul din Viena catre Budapesta, intr-o zi ploioasa, cu speranta ca Budapesta se afla scaldata sub razele soarelui. Nu m-am inselat in privinta soarelui, insa, cu siguranta m-am inselat in multe alte privinte.

Primul pas in gara, prima impresie. Un taximetrist foarte insistent, aproape  violent, s-a oferit sa ne duca la hotel. Mi-am adus aminte de Tunisia. Doar acolo am mai vazut oameni atat de „insistenti” … e adevarat, aia insistau sa ne vanda marijuana… astia in schimb, insistau sa ne jecmaneasca cu o banala cursa de taxi.

Ne-am dus la metrou, avad in vedere ca stiam foarte clar unde vrem sa ajungem. La metrou surpriza: ca sa schimbi linia de metrou trebuia sa cumperi alt bilet. Nu are sens sa povestesc despre vagoanele metroului, insa, are sens sa spun ca am remarcat un miros persistent de transpirate in toate cele 3 zilecat am stat in Budapesta.

Hotelul… un vis… un vis urat. Un Ibis de 3 stele, care arata ca o cocina de 2 stele, iar camerele de fumatori ca niste grajduri ordinare. Ca sa scapam de prima impresie, care era una detsul de generalizata in grupul nostru, am iesit afara, la o carciuma, undeva pe Vaci Utca. O carciuma faina altminteri, unde doua dudui foarte durdulii au cantat o semiopereta si au dansat pret de vreo ora. Nu ma intreba de preturi ca nu vrei sa le stii. Preturile … muuult mai mari decat in Viena la o carciuma buna in zona Stephansplaz (zona centrala). In Viena, un snitel vienez de vitel costa cam 18 euro, in timp ce o portie de ficat de gasca in zona Vaci Utca era aprox 28 euro. Cam mare distanta, nu? De ce am ales cele doua feluri de mancare? pentru ca fiecare dintre cele doua reprezinta un specific culinar pentru Austria, respectiv Ungaria.

In alta zi, o sa-ti povestesc despre podurile peste Dunare si despre faleza. Nu merita sa le amestec aici. M-au impresionat, m-au cucerit… sunt cu o mie de ani inantea nostra. Nu are sens sa ne prefacem ca nu e asa.  Prefer insa Viena din cel putin un milion de motive. Te las sa le descoperi si tu.