Miros de primavara
mai 9, 2008
Luna mai, luna cea mai curata si luminoasa, cand verdele copacilor este perfect si te imbie la plimbari prin parc, pe strazi, aiurea, fara tinta. Acum insa e altfel, ploua si e frig … Va mai trebui sa treaca un an ca in asteptarea perfectei luni mai. Cred ca in fiecare luna mai am scris despre nostalgiile si visele mele, acum insa nu mi le pot ordona. Cu sigurante el am, exista acolo intr-un colt de creieras, de suflet, numai ca nu le pot asterne…
Sa fie ploile de vina, sau pur si simplu asa a fost sa fie; sa nu am inspiratie…
Mi-aduc aminte mereu de plimbarile indelungi de pe faleza Dunarii, acolo unde salciile te inseamna la visare, la introspectii launtrice… Am un dor nebun de zilele de mai pe care le petreceam linistit in adolescenta, cautand mereu locuri tot mai frumoase in care sa simti ca renasti in verdele nesfarsit al copacilor.
In ficare an, luna mai imi aduce alte trairi, alte doruri nebune, alte dorinte si alte viziuni despre ceea ce ma inconjoara. Cu toate astea, isi pastreaza neschimbat parfumul, ramane impietrita ca senzatie… si ma gandesc acum iarasi la acelasi verde infinit din abia ivitele frunzulite ale copacilor.
Luna mai…
Dor de primavara
martie 16, 2008
Mi-e un dor nebun de primavara, de frunzele verde crud ale copacilor, de soarele cald si linistitor al lunii mai. Ma uitam astazi la stiri sau retrospectiva sau ce o fi fost… ma uitam la femeia aia care prezenta stirile (Alesandra Stoicescu) si nu-mi venea sa cred ca poate avea atata incrancenare in privire, in voce, in tremuratul specific al buzei superioare…
Oamenii uita sa iubeasca, sa fie buni, sa fie calzi, sa se lase cuceriti de o raza de soare, de o plimbare simpla prin parc, de lucruri simple si linistitoare. Nu mai putem sa ne bucuram si vom ajunge niste robotei care nu vad decat ce se intampla la job, cu cat este alimentat cardul la sfarsit de luna si cam atat.
Mi-e dor de cerul instelat al lunii iulie, de vanticelul cald al lunii mai, de linistea adolsescentei, de momentele de odihna si relaxare totala, de serile de vara cand jucam jocurile copilaresti de la 14 ani. Ce pacat, ca toate se duc si nu ramai decat cu nostalgii… de altfel, nostalgii frumoase, dragi si fara pret.
In luna mai o sa renasc din nou 
