Circulatia rutiera prin Bucuresti

Cand e intersectia deja blocata, eu daca mai am doua secunde de galben la semafor, evident ca nu ma opresc, ca doar nu sunt ultimul fatalau, ci ma bag si eu in intersectie si claxonam toti ca istericii, ca poate ne-o auzi ‘al de sus si o veni sa deblocheze intersectia.

Sau rade-i fata, da-l dracului, ca eu sunt mai grabit, nu stiu unde se mocaie tampitul ala din fata mea…, iar eu trebuie sa stau sa-i suport mocaiala. Bineinteles ca-i sterg oglinda, portiera si m-am si bagat in fata lui, haha masina mea oricum e SUV nene si am cu ce…

Sau tampitul care inca nu pornise masina, desi stim cu totii si mai ales eu, ca daca semaforul pietonilor, de peste dum, se face verde, e clar ca in 3 secunde si al nostru va fi verde, iar mocaitul asteapta sa vada verdele. Ce bou incaltat!Il claxonez de-l ia mama dracului, ca poate asa va intelege si el cat de bou este si ce smecher sunt eu.

Si dupa goana de 2 ore dimineata si goana de doua ore seara, cand fiecare bou iti sta in cale, tramvaiele parca nu mai au loc pe linie de mine si pietonii merita batuti cu bata de baseball, constat ca alt bou mi-a luat locul de parcare. Cum ce fac? Scot cheia franceza, ii ard o cheie pe fiecare portiera ca sa existe simetrie si dupa aia ii tai si doua cauciucuri, ca doar n-o avea 2 roti de rezerva. Sa se invete minte dobitocul, sa parcheze pe locul lui sau daca n-are, sa-si vanda dracului rabla de doi lei.

O sa ajungem ca in neolitic

Vad din ce in ce mai des gorile conducatoare de masini care au nevoie de apa, hrana, masina buna (neaparat) si tzoale pe masura masinii, pe ici pe colea cate un ghiul, un lantug si/sau o blonda.

Astazi, pentru a nu stiu cata oara am avut de-a face cu o gorila care conducea o masina in fata mea, care isi atarna pe geamul lasat pana jos, o laba paroasa si expersiva… dar ce nu ti-am spus e ca masina era desigur un teteu frate! si nu orice teteu, ci un teteu care nu avea farna pentru culoarea rosie de la semafor, iar laba, desigur, atarnata permanent, intr-un mod reprezentativ pentru stilul de condus al unei astfel de masini… Am crezut ca se oparise tampitul intre degete si-si facea vant, dar, cand colo, era vorba de un “stil”. Ah ce mi-a placut! Imi place Bucurestiul! Atata diversitate nu gasesti nicaieri, nici macar in Africa.

Teteul era alb desigur si venit tocmai de la Constanta sa frece putin Bucurestiul, sa vada toampele astea de la capitala cum sta treaba cu masinile bune. Pe mine chiar m-a impresionat! Prima data m-a dat pe spate laba atarnata pe geam (repet, nu era oparit la degetea, era stilul de condus), apoi frana defecta la culoarea rosie a semaforului de la pod ciurel si in cele din urma, la viraj stanga (chiar daca semnul te obliga inaine si la dreapta… semnele oricum sunt pentru tampiti care nu stiu sa faca analiza pe text si sa dea naibii interpretarea corecta, adica daca vezi un semn pe un stalp, faci ce vrea muschiu’ tau, cu conditia sa ai laba atarnata de un teteu)… asta se intampla inainte de pasajul lujerului catre ghencea.

Foarte tare! Impresionant! Inca un an doi in ritmul asta si o sa ajungem sa batem politisti, sa soatem semafoarele de pe stalpi si sa vopsim semnele de circulatie cu mov sau ce culoare o fi in trend la vremea respectiva, pentru ca, nu-i asa? prea ne incurca! mama lor de reguli cretine facute pentru tampiti care nu au altceva mai bun de facut decat sa le respecte. Haha…

M-am hotarat sa nu mai calatoresc cu mijloacele de transport in comun

E posibil sa hotarasti si tu asta si te salut. Mi se pare o hotarare inteleapta si care mai mult, imi dovedeste ca ai respect fata de tine, daca nu mai vrei sa urci vreodata in mijloacele de transport in comun, cel putin in cele din Bucuresti.

Hai sa-ti zic de ce nu mai vreau sa merg cu mijloacele de transport in comun. Zilele trecute, ma urc si eu ca orice cetatean, intr-un metrou, doar pentru cateva statii. Am mai facut-o si nu-mi imaginam ca integritatea mea va fi serios afectata. Am avut parte de 3 categorii de deceptii vizuale si organice (in sensul in care nu te mai poti abtine si-ti vine sa vomiti pe unde te afli).

Langa mine, la prima statie dupa ce am urcat, se intinde sa se prinda de bara, o tanti (sau “doamna”) disperata, de vreun metru si 50 si ceva de centimetri insa cu multe kile de sunca, osanza etc si imbracta in ce crezi? Desigur, intr-un maiou foarte stramtut pe dumneaei, astfel incat valurile de osanza sa poata cadea in falduri peste cusatura petecului de carpa care ii acoperea ceva-ceva din slanina. Mi-am zis, asta e, femeile nu mai au oglinzi acasa si am incercat sa-mi ocrotesc privirea de vulgaritatea imaginii. Cand sa fug de asta, insa, dau peste alta. O duduita de vreo 16-17 ani si ea tot cu maiou, slaba altminteri, insa cu bretele sutienului alb mai jegoase decat tenesii unuia care a jucat fotbal 10 ore prin noroi.  Hotarat mi-am zis ca e ziua mea proasta, ca nu am noroc, ca asta-i viata sau ca, pur si simplu fatucile din ziua de azi prefera sa dea cu bidineaua pe ochi decat sa-si spele carpele pe care si le agata de ele.

Dar ce sa vezi, tot ferindu-mi privirea de astea doua,  dau peste tac-su lor, in sensul de imagine scabroasa. Mai la dreapta mea, doi amorezi libidinosi se lingeau plescaind scarbos si aratandu-si organele (adica limba ei si limba lui).  Si s-au linsa plescaind fericiti si nestingheriti pana au coborat… iar eu ma intrebam impietrita daca libidinosii astia au de gand sa se si dezbrace, ca sa fie naibii un tablou complet.

Cum mama naibii sa nu vomiti ce ai mancat alaltaieri?

Bucurestiul de alta data… s-a dus de tot

Ma surprinde foarte tare si foarte neplacut faptul ca Bucurestiu se transforma intr-o jungla jegoasa si fara urma de umanitate. Pietonii trec si pe verde si pe rosu, la fel ca si stimabilii soferi.

Nu se mai respecta nimic, ne omoram unii pe altii, fara remuscare, fara sa gandim ca oricand ni se poate intampla noua. Nu mai avem respect fata de fiinta umana, care a devenit un animalut miscator, incolo si incoace, care umbla dupa bani si faima, care se impopotoneaza cu ce are mai bun si mai scump cand iese din casa si se cocoata in cea mai scumpa si nou masinuta, chiar daca asta inseamna sa stai cu chirie intr-un bloc jegos si insalubru.

M-am tot gandit si framantat ce ne-a determinat sa ne indepartam atat de mult de calitatea de a fi om, de a respecta si de a fi respectat. Oricat m-am gandit la asta, nu mi-a venit nici un raspuns logic, nu mi-a trecut prin cap nici o idee fulgeratoare care sa salveze specia…

Imi plac suv-urile tembelilor astora care freaca benzina si motorina luata cu mare chin, ca nah… banii nu cresc in copac… dar cine dracu are suv? aia slinosi, dati cu briantina-n cap, unsi cu ulei si rasi pe burta si pe maini sa nu se vada originea de maimuta…

Iar uleiul de pe gamba sa fie cat mai mult frecat sa luceasca gamba boului cand se da jos din frumusete de automobil.

CFR Calatori

Cea mai proasta gluma… CFR calatori.

Dupa o delegatie nu foarte usoara de cateva zile intense, a trebuit sa ma gandesc la o modalitate de a lucra si in tren pe drumul dintre Alba-Iulia si Bucuresti. Colega mea, pentru ca se afla deja in Alba, s-a dus ca orice crestin sa cumpere biletele de tren de la agentia de voiaj si natural, a cerut 2 bilete la clasa business unde exista internet prin wireless, iar la ghiseu a dat peste o d-na foarte informata, care a intrebat-o daca vrea la numerele mici sau mari. D-na cu pricina o lamureste intre timp ca, la numerele mici exista televizoare si in tetiere, fata de numerele mari, unde exista doar pe peretitelevizoare si wireless-ul, of course .

Colega mea, incantata de idee, hotaraste rapid ca e foarte indicat sa ne uitam la televizorul din tetiera. Zis si facut. Vine ora in care urcam in tren si acolo sa vezi distractie.

Vine un domn ceferist si ne intreaba: aveti bilete aici? Eu nedumerita, il intreb: nu avem fata? Ma lamureste omul ca nu e vorba de fata ci doar ca trebuie sa ne noteze in nu stiu ce catastif… mai tarziu am tras concluzia ca e catastiful fraierilor care pun botu la glumele proaste ale cefereului. Gluma care a costat aproape 170 ron .. haha

Ne scoatem frumos laptopurile si dam sa ne conectam, insa nu se putea nicicum. Il ntrebam pe omul responsabil cu biletele daca e vreo problema cu internetul, iar el ne arata priza unde sa ne bagam laptopul. Il lamuresc ca aia e sa-mi alimentez scula cu energie electrica si il intreb daca internetul e wireless, iar el confirma. Pana la urma, recunoaste ca nici pe tura trecuta nu a mers internetul si ca au mai fost situatii de-astea, tragand pana la urma concluzia ca de fapt cefereul a dat si el un contract zapp-ului ca deh… prieteniile asa se cladesc pe contracte strasnice in care doar se plateste o prestatie, insa nu exista nici o prestati/serviciu. Traiasca zapp-ul care le-o trage ceferistilor si ceferistii fraierilor ca mine.

Il intrebam apoi unde sunt ascunse televizoarele din tetiere si omul ne spune cu o sinceritate dementa ca “nici n-au fost doamna vreodata, cine v-a spus nebunia asta?”. Zic, bine, da puteti da drumul la televizorul ala mare din perete? Si omul zice” da nu e televizor doamna e un monitor de calculator si baga filme pe el. Colega mea il intreaba daca fimul care ruleaza e cumva cu cefereul, iar omul confirma si zice ca l-a scos, ca il visa deja si nu-l mai suporta.

In cele din urma il intreb pe om daca se fumeaza in compartiment si el zice natural ca nu. I-am aratat cosul plin de mucuri de tigara si mi-a zis ca, daca tragem perdeaua putem sa fumam si noi linistite. N-am tras nici perdeaua si nici n-am fumat putin, ci doar vreun pachet de fiecare, ca sa fie compensatia completa.

Stii bancul ala cu martoaga de cal dusa la targ? ce stie domnule sa faca calul asta? nimic. Stie sa care? nu domnule si tot asa.. si atunci intrebarea fireasca: pai de ce l-ai adus omule la targ? sa-l fac de rusine, mama lui.

Cam asa si cu CFR-ul. De exceptie. Sa-ti vanda ceva ce nu a existat vreodata. Impertinenta, nesimtire si furt pe fata. RUSINE CFR!! Sa aveti noroc de faliment si sa va duceti in gaura cea mai neagra de mincinosi si sarlatani nenorociti.