Romania, o tara cu strazi prea mici

Zilele trecute am fost la Cluj cu masina. Am ajuns sa-mi dresc s-o iau pe jos. Cand aproape sa zicem hop ca am ajuns in Cluj, mai exact la vreo 5 km de Cluj, adica pe dealul Feleacului, iaca ne blocaram. Nimeni nu mai visa ceva, in afara de momentul suprem cand aveam sa ne dam jos din masina, dupa un drum care a durat mai bine de 10 ore, desi ar fi trebuit sa dureze maxim 7-8 ore.

Si stand noi asa, la acea coada de cativa km de masini, ne abordeaza un clujean cu o dacie destul de “prafuita” cat sa poata fi bagata pe orice drum din minunata tara romaneasca. Ne explica omul ca o putem lua prin padure ca sa evitam dementa asta de pe dealul Feleacului (unde, cica, ar fi trebuit sa asteptam mai bine de trei ore), lucru pe care l-am si facut de altfel, desi am regretat cumplit decizia asta.

Drumul prin padure si neputinta masinilor noastre de a trece prin acele locuri pe unde dacia nu avea nici o opreliste, deja ma irita maxim. La un moment dat, ne-au aparut in spate niste ATV-isti foarte suparati, iar gandul meu si al celorlalti a fost ca e clar o cursa ciudata, in care ne-am bagat ca tampitii.

Am ajuns in cele din urma si in Cluj, dupa ce inima ne-a stat de cateva ori, dupa ce ne-am facut un milion de ganduri, dupa ce ne-am vazut fara semnal la telefoane si tot asa. La intrarea in Cluj ce sa vezi? Un biet politist se chinuia sa dirijeze pe o singura banda masini si tiruri care bveneau din trei directii. Cum mama naibii sa nu dai in balbaiala? Eh, dar asta nu-i tot. La Alba era exact aceeasi problema, la Turda la fel, iar cu cativa km inainte de Caciulata se circula din doua directii pe o singura banda. Adica si aia din sens opus si noi ne straduiam (la indrumarea unor politisti si muncitori obositi de siuatie) sa impartim frateste o singura banda. Am stat si acolo vreo 2 ore cred… dar ce mai conteaza dupa ce ajungi acasa? Uiti si-ti doresti sa nu te mai urci in masina.

Drum bun si sa prinzi numai verde la semafor.

CFR Calatori

Cea mai proasta gluma… CFR calatori.

Dupa o delegatie nu foarte usoara de cateva zile intense, a trebuit sa ma gandesc la o modalitate de a lucra si in tren pe drumul dintre Alba-Iulia si Bucuresti. Colega mea, pentru ca se afla deja in Alba, s-a dus ca orice crestin sa cumpere biletele de tren de la agentia de voiaj si natural, a cerut 2 bilete la clasa business unde exista internet prin wireless, iar la ghiseu a dat peste o d-na foarte informata, care a intrebat-o daca vrea la numerele mici sau mari. D-na cu pricina o lamureste intre timp ca, la numerele mici exista televizoare si in tetiere, fata de numerele mari, unde exista doar pe peretitelevizoare si wireless-ul, of course .

Colega mea, incantata de idee, hotaraste rapid ca e foarte indicat sa ne uitam la televizorul din tetiera. Zis si facut. Vine ora in care urcam in tren si acolo sa vezi distractie.

Vine un domn ceferist si ne intreaba: aveti bilete aici? Eu nedumerita, il intreb: nu avem fata? Ma lamureste omul ca nu e vorba de fata ci doar ca trebuie sa ne noteze in nu stiu ce catastif… mai tarziu am tras concluzia ca e catastiful fraierilor care pun botu la glumele proaste ale cefereului. Gluma care a costat aproape 170 ron .. haha

Ne scoatem frumos laptopurile si dam sa ne conectam, insa nu se putea nicicum. Il ntrebam pe omul responsabil cu biletele daca e vreo problema cu internetul, iar el ne arata priza unde sa ne bagam laptopul. Il lamuresc ca aia e sa-mi alimentez scula cu energie electrica si il intreb daca internetul e wireless, iar el confirma. Pana la urma, recunoaste ca nici pe tura trecuta nu a mers internetul si ca au mai fost situatii de-astea, tragand pana la urma concluzia ca de fapt cefereul a dat si el un contract zapp-ului ca deh… prieteniile asa se cladesc pe contracte strasnice in care doar se plateste o prestatie, insa nu exista nici o prestati/serviciu. Traiasca zapp-ul care le-o trage ceferistilor si ceferistii fraierilor ca mine.

Il intrebam apoi unde sunt ascunse televizoarele din tetiere si omul ne spune cu o sinceritate dementa ca “nici n-au fost doamna vreodata, cine v-a spus nebunia asta?”. Zic, bine, da puteti da drumul la televizorul ala mare din perete? Si omul zice” da nu e televizor doamna e un monitor de calculator si baga filme pe el. Colega mea il intreaba daca fimul care ruleaza e cumva cu cefereul, iar omul confirma si zice ca l-a scos, ca il visa deja si nu-l mai suporta.

In cele din urma il intreb pe om daca se fumeaza in compartiment si el zice natural ca nu. I-am aratat cosul plin de mucuri de tigara si mi-a zis ca, daca tragem perdeaua putem sa fumam si noi linistite. N-am tras nici perdeaua si nici n-am fumat putin, ci doar vreun pachet de fiecare, ca sa fie compensatia completa.

Stii bancul ala cu martoaga de cal dusa la targ? ce stie domnule sa faca calul asta? nimic. Stie sa care? nu domnule si tot asa.. si atunci intrebarea fireasca: pai de ce l-ai adus omule la targ? sa-l fac de rusine, mama lui.

Cam asa si cu CFR-ul. De exceptie. Sa-ti vanda ceva ce nu a existat vreodata. Impertinenta, nesimtire si furt pe fata. RUSINE CFR!! Sa aveti noroc de faliment si sa va duceti in gaura cea mai neagra de mincinosi si sarlatani nenorociti.