S-a dus cu regula cum ca se depune primul raport tehnico-financiar in momentul in care s-a cheltuit 25% din prefinantare.

Acum, regula spune ca, pentru proiectele de pana la 1 an decontul se depune cand s-a atins o cota a cheltuielilor de 15% din totalul eligibil; pentru cele de pana la 2 ani procentul cheltuit trebuie sa fie de minim 10% din totalul eligibil, iar pentru proiecte mai mari de 2 ani procentul cheltuit trebuie sa fie de 5% din totalul eligibil.

Toate astea, cu respectarea conditiei ca, in maxim 6 luni de la primirea prefinantarii sa fie depus un raport tehnico-financiar si desigur, cu conditia ca proiectul sa fie strategic.

In fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc, sper in inconstiet, sa nu se fi intamplat ziua de ieri si sa nu mai bat un cui in ingroparea obsteasca a optimismului. Ma doare din ce in ce mai mult fiecare mizerie pe care o inghit cu stoicism national de la toate institutiile publice cu care intru in contact. Ma doare toata povestea cu OPCP-ul si faptul ca oamenii aia de acolo, nu inteleg ce inseamna un contract de finantare, nu citesc si desigur, nu respecta contractul de finantare.

Nu au invatat si nici nu au aflat ca un contract potrivit codului civil este bilateral, este cu drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti etc… pare ca e contractul lor la care noi strigam “ura” si zicem bogdaproste ca ne da conashu banu de la UE.

Nu au invatat ca regula nu se schimba dupa ce meciul s-a incheiat. Adica la finalul meciului scorul era 0-0 ca ambii parteneri isi indeplineau obligatiile si beneficiau de drepturi, iar la ceva vreme dupa ce a batut gongul, afli ca scorul de fapt este 0-1 pentru tine si ca ai fost depunctat pe motiv ca esti imbracat in blugi… sau ca ai batic pe cap… ma rog, ce conteaza?

Unii ma incurajeaza si-mi spun ca se poate si mai rau, insa eu m-am saturat sa tot aud asta, ca o aud si o testez pe pielea mea aproape zilnic; pe mine ma intereseaza sa vad ca oamenii inzestrati cu acea inteligenta minima sau cum o fi, care ne face sa fim altfel decat salbaticiunile stepei, vor fi capabili sa se poarte ca atare si anume sa invete ce inseamna respectul, argumentarea logica, comunicarea si tot asa… Dar, ce e foarte trist e faptul ca ‘ai de sus, de-acolo din turnuletul de fildes au senzatia ca a urla, a impune cu mana de fier, a schimba regula jocului in fiecare moment si daca se poate atunci cand te astepti mai putin si cand sper ca s-au mai luminat, ar fi o solutie…. Ei bine, o fi solutie pentru jivinele stepei, nu si pentru oameni.

Cetatenii, ONG-urile si primariile cu initiativa au primit premii in cadrul Galei Premiilor Participarii Publice, eveniment organizat de Centrul de Resurse pentru participare publica – CeRe – in cadrul proiectului “Un premiu pentru participare”, finantat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.

Castigatorii, fie primarii care au consultat cetatenii inainte de a lua o decizie, fie cetateni si organizatii neguvernamentale care si-au impus punctul de vedere in fata autoritatilor, au venit rand pe rand pe scena pentru a primi premii “de poveste”. Premiantii au fost alesi de un juriu dintre aceia care si-au depus povestile de succes in Depozitele CeRe.

Cei peste 100 de participanti la Gala, reprezentanti ai institutiilor publice, ai organizatiilor, dar si cetateni care vor sa faca ceva pentru comunitatea lor, au aplaudat la scena deschisa toate proiectele premiate.

Cei prezenti au descoperit comitetele consultative organizate de Primaria Timisoara, “Primaria de Comitet” care a primit un stetoscop pentru a asculta mai bine cetatenii. Au mai aplaudat Primaria Medias care a primit premiul “Cu cartile pe fata” si un set de carti de joc (3 asi si un joker) pentru ca au jucat cu cartile pe fata in relatia cu cetatenii municipiului.

Participantii au aflat de la Federatia Asociatiilor de Locatari Timisoara ca cei care stau cu ochii pe lucrarile executate de primarie, nu numai ca primesc o lupa si Premiul „Ochiul Critic” din partea CeRe, dar au si satisfactia banului public bine cheltuit si a lucrului bine facut. Pe scena au fost prezenti si cei de la Asociatia Nationala a Copiilor si Adultilor cu Autism din Romania – filiala Craiova care au primit o tinta de darts pentru eficienta si determinarea de care au dat dovada in convingerea autoritatilor pentru sustinerea centrului de zi, pentru asta primind Premiul „Punct ochit, punct lovit”.

Premiul „De la Tour Eiffel la Copou” a fost acordat centrelor de cartier infiintate de Primaria Municipiului Iasi care a primit un set de mobila (de jucarie) in stil francez, pentru ca au importat din Franta nu doar moda si parfumuri, ci si modele de participare cetatenesca. Moinesteanul Emil Saracutu a primit premiul „Spargatorul de lacate” si un set de lacate si chei pentru ca “a deschis poarta incuiata” a primariei postand informatii legate de sedintele de consiliu si proiecte de hotarari pe site-ul www.moinestionline.ro.

Pe scena a urcat si reprezentantul asociatiei „Ajutati-ne sa intelegem lumea” care a plecat acasa cu o scara pentru ca membrii asociatiei au izbandit sa obtina un sediu pentru copiii cu autism in ciuda reticentei administratiei, iar pentru asta au primit premiul „Ii dai afara pe usa, ei intra pe fereastra”. Premiul „Picatura chinezeasca” a fost acordat Fundatiei Pentru Voi pentru impact si consecventa aratata in proiectul “Diferiti, dar impreuna” (si nu numai) si s-au intors la Timisoara cu un cub Rubik pentru ca au avut aceeasi rabdare pe care o acorda beneficiarilor lor si cu autoritatile pentru a obtine schimbarile de care era nevoie.

Desi povestile lor n-au fost depuse in Depozitele CeRe, Asociatia Kogayon si Cetatenii Bulevardului Lacul Tei au primit premii speciale din partea juriului pentru ca au reusit sa schimbe legi si mentalitati. Deoarece a reusit sa impiedice legalizarea vanatorii in Parcurile Nationale si au transformat armele vanatorilor in inofensive pistoale cu apa, Asociatia Kogayon a primit un pistol din plastic – cu apa. Cetatenii Bulevardului Lacul Tei au demonstrat ca si bucurestenii pot face ceva pentru a se face auziti si pentru asta au primit un fluier si un baston de dirijat circulatia pentru ca au folosit strada şi trecerile de pietoni pentru a protesta pentru ceea ce ei au considerat a fi o nedreptate.

Asa cum frumos a spus o participanta la Gala, “au fost premii de jucarie, insa pentru oameni mari, care chiar merita locurile din fata”.

Pentru a intra mai mult in spiritul acestor premii care au aratat intr-adevar ca SE POATE si ca exista cetateni si primarii care FAC CEVA, va invitam sa rasfoiti/priviti/cititi si:

û Catalogul Galei Premiilor Participarii Publice – Randul din Fata http://www.ce-re.ro/upload/Raftul%20din%20fata.pdf

û Fotografii de la Gala la adresa http://picasaweb.google.com/centrul.de.resurse/GalaPremiilorParticipariiPublice#

û Un mic filmulet pentru care multumim Asociatiei Kogayon http://www.youtube.com/watch?v=8OWDU85-eMI

û Lista proiectelor depuse in Depozitele CeRe si intrate in concurs: http://www.ce-re.ro/premii

Va asteptam pe site-ul CeRe pentru a descoperi si alte evenimente ale noastre si va asteptam la a doua editie a Galei Premiilor Participarii Publice pentru a arata lumii inca o data ca “si in Romania se poate”!

Se intampla si se va mai intampla o mie de ani de acum incolo, cel putin atata vreme cat o sa mai fim hamesiti de foame, disperati sa strangem bani, sa facem averi si sa calcam totul in picioare in jurul nostru.

In Romania, daca te duci la medic si daca nu ai o “relatie” sau o spaga consistenta ai toate sansele sa mori. Idiotul ala de medic uita ca e platiti din banii tai (ca e bugetar tembelul naibii) si are senzatia ca are dreptul de a se juca cu viata ta. Imi doresc cateodata sa se reintroduca pedeapsa capitala, doar pentru pretiosii astia care se numesc medici.

M-a socat stirea ca o batrana, dupa ce a asteptat pe holurile spitalului o noapte intreaga, in dureri chinuitoare, a fost apoi trimisa acasa unde s-a prapadit a doua zi. Motivul pentru care nu a fost internata batrana a fost acela ca nu mai erau paturi libere la cardiologie… iar eu ma ntreb de ce mama dracului platesti toata viata asigurari de sanatate? sa-ti spuna un bou ca nu are un pat liber si sa te duci naibii sa mori acasa… nu cumva sa faci mizerie in spital.

Nu stiu cum ar putea fi tras la raspundere statul roman pentru o astfel de nenorocire, ce pedeapsa merita acel medic si ce ar trebui sa facem noi, oamenii de rand ca ceva sa ne schimbe, sa ne responsabilizeze, sa ajungem sa ne respectam viata…

Poate aflu de la voi

ianuarie 29, 2009

Am tot auzit despre o Magda Ciutac sau Ciumac, habar n-am… si ma intrebam cine e artista, ca aud pe toate posturile TV despre dumneaei… O fi ministru, o fi o tarfa celebra sau o fi o campioana nationala la ceva… naiba stie. Despre minsitri afli mai greu, despre campioni nationali nu prea ai ocazia sa afli, ca la televizor apar doar tarfe si fotbal… ce a mai ramas? Nu ma inteleg nimic, insa cred totusi ca e o tarfa, practic, tot un fel de campioana…

M-am decis s-o sun pe mama, ca ea trebuie sa stie, dar, daca as fi sunat-o s-o intreb despre aceasta Magda, probabil as fi aflat mai mult decat mi-ar fi trebuit si desigur… am renunta la gandul acesta.

In cele din urma, m-am decis s-o las pe Magda Ciutac sau cum naba o cheama si sa redactez o scrisoare raspuns pentru Oficiul de Plati si Contractare Phare din cadrul Ministerului de Finante. Si scriind eu la scrisoarea cu pricina, am ajuns la concluzia ca, in contractele phare incheiate cu OPCP exista o mare prosititutie intelectuala. Cine a citit un astfel de contract si a si implementat un astfel de proiect, stie despre ce vorbesc.

Intre timp m-am razgandit. Nu am aflat cine e Magda Ciumac, dar prefer tarfele adevarate decat tarfele care se dau fete mari.

Nu stiu cati isi mai aduc aminte de Silvia Dumitrescu. E o cantareata sau interpreta… ma rog, cum o fi…  Ce pot spune cu certitudine e ca,  nu mi-a placut vocea ei vreodata. In plus nici prezenta scenica nu stiu daca a ajutat-o prea mult. Mai pe scurt: astrele nu i-au suras.

Si cum ziceam. Prezenta scenica cucu, voce tot cam asa… credeam ca a fugit la gradinita unde preda nu stiu ce, insa cand colo apare la “Duminica in Familie”, imbracata ca un carnacior, cu o rochitica cam stramtuta pe sanisori si se apuca nebunica de topait incoace si incolo in timp ce canta, incat cu greu a resusit sa-si traga mereu rochitica peste partea stanga a bustului astfel incat sa nu i se dezgoleasca ceva… Ma intreb de ce naiba le place oamenilor sa fie penibili.

Blonda de la drept

ianuarie 21, 2009

Sa fie Elena Udrea? Ai ghicit, despre ea e vorba. Cand am vazut-o plangand pe acordurile naiului lui Gheorghe Zamfir, mai mai sa plang si eu.  Si plangea biata blonda, tacut si innabusit, asa ca pentru ea si launtrul ei, dar cu ochiul mintii adanc infipt in obiectivul camerelor de luat vederi.

Si ce jale m-a apucat cand am auzit o stire sifilitica transmisa de ProTV in care se facea ca blonda, a plans strapunsa de emotii si sentimente… Biata blonda! Nu-mi iese din cap jalea care a napadit-o si lacrimile firbinti care i-au strabatut obrajii fardati cu produse romanesti probabil. Noroc cu rimelul rezistent la apa, pardon, lacrimi, care, cu siguranta si el e tot de provenienta romaneasca.. o fi ceva de la farmec sau nu, cu spray farmec 16 se da dupa ureche sa miroase frumos, dar romaneste.

Cine nu stie, farmec 16 e spray-ul anilor ‘80, pe care-l obtineai cu pile si interventii sau daca stateai la o coada consistenta si desigur, daca aveai bulan sa aiba atatea cat sa ajunga si pana la tine. Oricum, nu se vindea decat un spray de persoana… adica sa ajunga pentru toata lumea bre

Saraca fata blonda care foloseste produse romanesti si plange de sare camesha de pe ea cand da cu ochii de presa. Cine cumpara? Ca eu, sigur nu!

Raduleasca vrea sa arate tuturor cum ii sta in jeanshii lui Dani si ce sa zic, nu-i sta chiar rau, dar nu stiu daca trebuia sa ne arate asta la “Duminica in familie” cum ii vin jeanshii baiatului si cat de nonshalanti sunt ei, ca sincer, nu stiu pe cine intereseaza asta.

Iar daca din marea doamna care a fost, totul a fost o imagine si atat, e trist pentru ea, ca a trebuit sa astepte atatia ani, sa-l inatlneasca pe baiatul asta si jeanshii lui si sa-si dea seama ca ea se potriveste cu aceasta imagine. Dar, nah, e bine si acu’… decat pe vecie chinuit de o imagine care nu ti se potriveste…

In plus, cred ca a si tras ceva pe nas sau or fi influentele juvenile ale lui Danutz, ca, ce sa zic… pare ca e beata nene. E prima data cand o aud pe Raduleasca ca se balbaie o data la cateva fraze.

Jobul ideal

ianuarie 14, 2009

Stirea suna cam asa:

“Un stat australian a scos la concurs “cel mai bun job din lume”: sa castigi un salariu frumusel pentru a lenevi timp de sase luni pe o superba insula tropicala. Salariul este de 105.000 dolari americani iar drumul pana in insula Hamilton din Marea Bariera de Corali este platit, a anuntat marti guvernatorul statului Queensland, citat de AFP.

Administratorul insulei va trebui sa indeplineasca o serie de sarcini: se va plimba pe nisipurile fine si va face scufundari. In schimb, angajatul va trebui sa informeze saptamanal publicul prin intermediul blogurilor, fotografiilor si secventelor video.

Norocosul care va obtine acest post trebuie sa fie un bun inotator, sa fie comunicativ si sa poata vorbi si scrie bine in engleza.”

Exista jobul ideal! Numai ca site-ul unde poti trimite aplicatia s-a blocat. Oare cate miliarde de oameni vor aplica pentru jobul asta? Toata planeta? Cred ca or sa aplice si martienii. Pai prost sa fii, sa nu aplici. Ce draq ai de pierdut?

Ce misto! Criterii de selectie subtiri rau de tot si beneficii si nesfarsite. Insa, ce pacat ca eu nu stiu sa innot! Cred ca o sa fiu singurul pamantean major, care nu va aplica la jobul asta.

Cica intr-o zi site-ul a fost accesat de 300.000 oameni si evident, s-a blocat:D Eu cred ca e vorba de nitica reclama la mijloc. Site-ul e blocat dar ce mai conteaza, reclama a curs in draci prin toata mass-media de pe intreaga planeta. Inteligenta strategia de marketing. Misto de tot!

Am auzit ieri (cred) o declaratie a lui Tariceanu, in care se facea ca e o mare nedreptate ca mamicile nu primesc aceasta indemnizatie pentru cresterea copilului, in functie de veniturile in baza carora au contribuit la bugetul asigurarilor de stat.

Nu-mi aduc aminte prea bine, dar parca Tariceanu a fost prim ministru. La fel, nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat ceva in mandatul lui, in sensul protejarii mamei si a copilului. Asta o fi lovit de amnezie sau e doar parerea mea?

Dar, nah, cata vreme nu se mai da cu rosii in mine, ce frumos imi sade sa aberez ca e corect asa si nu altfel, ca tu gresesti si eu vad asta si asa mai departe. Niste cretini fara margini, toti desavarsitii astia din politica.

Dar, degeaba ma enervez eu si inca cateva mii de oameni, ca situatia nu se va schimba. Tembelii astia or sa ramana la conducere, exact asa cum noi o sa muncim sa-i ajutam sa-si traga si o pensie frumusica si un salariu frumusel in acelasi timp, desigur. Pai sa tot contribuim dragi romani!! asa… pentru bunastarea stimatilor politicieni si implicit a noastra, ca, daca le e lor bine, cica ne e si noua…