Cum o fi cu civilizatia …

Nu stiu cum le-o fi altora in lumea civilizata, acea lume care e a lor, le apartine si li se cuvine… ca, eu cand ma gandesc ca m-am nascut in Romania, ma apuca groaza.

Back again in Viena. Mare greseala sa te duci aiurea prin Europa. Devine apasator, frustrant, iti vine sa spargi macar un cap, o rotula ceva, cand te intorci in Romania cea primitoare si deosebita. La intoarcere, pe aeroport, marlanie si topism cat cuprinde… oh si ce frumos era in aeroportul din Viena. Totul stralucea de curatenie si ordine.

Dar ce tot spun eu aici. Nu m-am gandit nici sa compar, nici sa-mi doresc imposibilul, ci doar sa pastrez amintiri minunate despre o tara si niste oameni minunat de civilizati. Era sa uit, in tara aia minunata mai exista si mici abateri, precum, spre exemplu, un cersetor, care mi-a cerut ceva de mancare in germana, apoi in egleza si in cele din urma, auzind ca noi vorbim romaneste, mi-a zis cu un zambet in coltul gurii ca sunt o domnita  minunata si ca familia mea va prospera daca-i dau si lui acolo un euro ceva.

Si uite-asa am inteles ca, daca exista ceva ciudat si urat prin tarile astea nesimtit de civilizate, sigur are o mica legatura cu neamul nostru nomad si dornic de propasire prin tari europene si nu numai, unde nah… castigurile sunt consistente si unde mai pui ca sunt si intr-o moneda respectata si anume in euro.

Cand ne-om satura de cersit si de dat in cap, o sa ajungem sa ne respctam pe noi insine si pe cei de langa noi, insa pana atunci, mai trebuie sa induram propria mizerie …

cu bine…