City Grill sau mancare stricata

Intr-o buna zi de duminica, imi trece minunat, prin cap ca nu am mai mancat de multa vreme la City Grill si uite-asa ma hotarasc sa intru in City Grill-ul de pe Lipscani.

Si aventura mea de duminica a inceput odata cu hotararea de a intra in carciuma asta. Ma asez comod in scaunelul cam incomod si incep sa rasfoiesc meniul in cautarea felului de mancare perfect. Aleg desigur salata mea preferata, cu oua de prepelita si cu sos deliciosa de smantana.

Comand desigur si un sweet frappe, pentru final, ca sa pot sa ma incarc cu energii pozitive si sa ma reapuc de eternele mele rapoarte financiare.

In 15-20 de minute apare salata mea cu niste chestii negre pe deasupra, despre care, trag concluzia ca, ar fi ceva andive. Ma uit siderata la negriciunile alea si-mi zic ca trebuie sa fie o leguma special tratata si de aia arata asa hidos in farfuria mea. Indraznesc desigur sa o gust si-mi vine sa vomit instantaneu. Mirosea a acrul cel mai gretos, iar gustul nici nu-l pot descrie. O chem pe fata care a dus iarba stricata in farfuria mea si-i explic zambind ca e bine sa o ia din fata mea.

Eh, ca doar vorbim despre o carciuma cu figuri, ca de pretentii nici vorba… vine o “superioara” la mine si-mi explica, ca andivele sunt tinute in zeama de lamaie si de aceea arata asa… haha… iar eu ma intreb daca femeia aia le-a vazut cum aratau, ca de gustat nici vorba, ca n-o fi fraiera sa guste stricaciunile alea. Alea sunt doar pentru clienti ciudati ca mine care vor sa plateasca o salata stricata cu 18,50 ron

Zambesc printre dinti si mi se aduce o salata “proaspata” asa cum mi-a promis “superioara” care venise sa ma “rezolve”. prospatura, ce sa zic… cam oxidata.. da’ asa o fi la moda intr-o carciuma de cartier cum e City Grill… sau nu e de cartier? nu stiu… ziceti voi…

Trece mizeria cu salata si vine mizeria cu frappe-ul. Vine cu tam-tam frappe-ul, plin de umbrelute, tzutzurele si motzuri de frisca etc. Incantata ca pranzaul meu nu e distrus in totalitate sorb cu nesat din pahar si ma innec cu o gura serioasa de zahar, paiul sta sa se infunde… si duminica mea e deja nenorocita, iar dintii mi-s plini de zahar tos… Zambesc tamp si-mi doresc sa dispar cat mai repede de acolo.

Traiasca City Grill, traiasca mancarea stricata, da’ scumpa si traiasca fraierii ca mine, care o comanda si o mai si platesc.