Lumea presei vazuta de un profan

M-am tot gandit la ce debiteaza Basescu in relatia cu presa sau cu nevasta-sa, dar, din pacate, cu reportofonul unei ziariste pornit la el in masina… altminteri spatiu privat, ce sa zic.

S-a legat acum de o corespondenta a Radio France Internationale, mai exact de intelectul ei… insa ma intreb daca nu cumva omul a gandit asta, abia dupa ce i-o fi pus o sama de interbari tembele, in spiritul “n-ai o stire, omoara si vei avea o stire” – asta cred ca a zis-o Esca la un moment dat, la o lansare de nu stiu ce … in Galati, cu ceva ani in urma (cel putin 5-6). Am intalnit oameni in functii mult mai inalte decat o biata ziarista, cu inteligenta la cote de avarie si nu inteleg, de ce ar trebui sa-mi imaginez ca femeia asta, corespondenta la Radio Fr.  Internationale ar putea fi scuzata ca-i lipseste o bucata de creier…

Basescu e clar, un mic tiran, necioplit pe ici pe colo, cu un urias simt al infatuarii, puterii etc, insa asta nu da dreptul nici unui ziarist de pe planeta sa puna intrebari cretine si neavenite in speranta ca omul Basescu va raspunde mereu egal de civilizat si de echidistant. Cred ca ziaristii au sentimentul apartenentei la o rasa superioara, cu dreptul de a calca pe oricine in picioare, cu intrebari cel putin indecente daca nu impertinente si idioate, ca doar-doar intervievatul s-o infuria si o scoate din gura-i profana  un vulcan de injuraturi… si iaca subiect de presa de toata frumusetea.
Sunt oare subiectele de presa subiecte provocate sau subiecte reale? Ma intreb asta de multa vreme si am convingerea ca subiectele in proportie de 90% sunt provocate, de catre ilustrii oameni ai presei.