Miros de primavara

Luna mai, luna cea mai curata si luminoasa, cand verdele copacilor este perfect si te imbie la plimbari prin parc, pe strazi, aiurea, fara tinta. Acum insa e altfel, ploua si e frig … Va mai trebui sa treaca un an ca in asteptarea perfectei luni mai. Cred ca in fiecare luna mai am scris despre nostalgiile si visele mele, acum insa nu mi le pot ordona. Cu sigurante el am, exista acolo intr-un colt de creieras, de suflet, numai ca nu le pot asterne…

Sa fie ploile de vina, sau pur si simplu asa a fost sa fie; sa nu am inspiratie…

Mi-aduc aminte mereu de plimbarile indelungi de pe faleza Dunarii, acolo unde salciile te inseamna la visare, la introspectii launtrice… Am un dor nebun de zilele de mai pe care le petreceam linistit in adolescenta, cautand mereu locuri tot mai frumoase in care sa simti ca renasti in verdele nesfarsit al copacilor.

In ficare an, luna mai imi aduce alte trairi, alte doruri nebune, alte dorinte si alte viziuni despre ceea ce ma inconjoara. Cu toate astea, isi pastreaza neschimbat parfumul, ramane impietrita ca senzatie… si ma gandesc acum iarasi la acelasi verde infinit din abia ivitele frunzulite ale copacilor.

Luna mai…